Consultanta

Leziuni de menisc

Datorita faptului ca biomecanica genunchiului este atat statica cat si dinamica la nivelul membrului inferior , acoperirea acestuia cu tesuturi moi este slaba, si prezinta o vulnerabilitate crescuta si este predispus la numeroase traumatisme directe si indirecte.
Printre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului se enumera leziunile de menisc, ce pot aparea atat persoanelor varstnice cat si celor ce de regula practica sport de contact, dar si in restul cazurilor nefiind vorba de vreun contact fizic.
Rupturile de menisc pot fi posttraumatice sau degenerative, iar leziunile acestuia pot fi totale sau partiale, si apar in cazul unei torsiuni sau rotatii a coapsei in timp ce piciorul sta pe loc, iar gravitatea acestora depinde intotdeauna de extensie si localizare.
Cele mai des intalnite simptome ale rupturii de menisc sunt durerea, blocarea genunchiului, rigiditatea acestuia dar si senzatia de instabilitate.
Atunci cand la nivelul genunchiului se produc rasuciri sau rotiri, simptomele incep sa se agraveze si apar dificultati in momentul in care pacientul va incerca indreptarea completa a acestuia.
Tratamentul in cazul unei leziuni de menisc se ajusteaza fiecarui pacient, in functie de nivelul de activitate, varsta si tipul de leziune, iar in urma unei solutii atribuite corespunzator pacientul poate sa revina la toate activitatile lui in decurs de cateva saptamani.

Instabilitatea rotulei

Rotula mai poarta denumirea si de patela, si reprezinta unul dintre cele trei oase ce alcatuiesc articulatia genunchiului, iar acestea sunt acoperite de cartilaj in zonele in care suprafetele lor vin in contact.
Instabilitatea femuro-patelara este doua feluri, secundara si primara.
Cea primara reprezinta afectiunea in care mecanismul extensor al genunchiului este dezaxat, adica acesta nu respecta axele anatomice normale, cauzat de subluxatia sau luxatia rotulei.
Instabilitatea femuro-patelara secundara, apare in urma unei luxatii ale genunchiului, atunci cand se produc leziuni multiple ale ligamentelor.
Pacientii care prezinta instabilitate patelo-femurala, unde rotula este supusa unor forte directionate in exterior, datorata dezaxarii mecanisului extensor, iar atunci cand aceste forte provoaca pierderea contactului dintre suprafata articulara a rotulei si trohleea femurala, determina luxatia rotulei.
Subluxatia este reprezentata de situatia in care rotula nu este centrata pe trohleea femurala, iar suprafetele articulare sunt in contact incomplet.
Instabilitatea primara a rotulei apare datorita unor afectiuni ce deregleaza mecanismul extensor, in timp ce instabilitatea femuro-patelara apare in urma rupturii principalului ligament stabilizator al rotulei.
Pacientul poate prezenta simptome precum durerea anterioara de genunchi, sub si in jurul rotulei, discomfort, dificultate in a depune efort fizic, blocaj articular, si instabilitate articulara.

Luxatii de umar si recidivarea lor

Luxatia umarului reprezinta un traumatism destul de sever si foarte des intalnit, aceasta afectiune produce rupturi ale ligamentelor si dislocari ale capetelor osoase cu pierdere a contactului total sau partial a structurilor osoase aflate in regiunea scapulo-humerala.
Luxatiile umarului pot fi impartite in mai multe categorii in functie de directie, viteza, complexitate, momentul de producere si desprindere, unde aceasta fi partiala sau totala.
Luxatia completa sau totala a umarului este pozitionata in varful osului humerus, acesta iesind din cavitatea glenoida, si se desprinde complet.
Luxatia partiala este reprezentata de o dislocare fragmentata, unde inca mai exista legaturi intre cavitatea glenoida si capul humeral.
O luxatie anterioara a umarului produce in general doua tipuri de dislocari, subcoracoida si subglenoida.
Un alt tip de luxatie este reprezentat de luxatia posterioara ce se produce in urma unei abductii si a unei rotatii interne, unde capul osului humerus este practic fortat sa iasa din cavitate deplasandu-se spre inapoi.
Cauzele aparitiei unei astfel de luxatii, sunt izbiturile in zona frontala ce au un impact puternic, sau caderile anumitor obiecte pe mana atunci cand aceasta este intinsa.
Acest traumatism necesita tratament de urgenta, ce difera in functie de mai multi agenti, iar un tratament incomplet sau administrat intr-un mod incorect poate avea urmari ce implica complicatii grave asupra umarului luxat.

Ruptura tendoanelor articulatiei de umar

Umarul este reprezentat de o articulatie complexa ce are in componenta sa mai multi muschi, tendoase si oase.
Inflamatia tendoanelor ce poate implica deasemenea un nerv din zona plexului brahial ce se afla in vecinatatea articulatiei, provoaca afectiunea numita tendinita.
Atunci cand actiunea de ridicare a bratului deasupra capului este repetitiva sunt cauzate leziuni ale tendonului, acesta incepe sa se inflameze, iar in cele din urma cauzeaza durere, tumefactie si rigiditate.
Primul simptom ce apare in cazul tendinitei la umar, este o durere usoara sau uneori o sensibilitate in partea de sus a bratului sau a umarului ce apare doar atunci cand bratul este ridicat deasupra capului, asta doar in faza incipienta.
De asemenea, locul afectat este sensibil la orice fel de atingere iar zona va deveni rosie si se va umfla.
Pentru inceput, atunci cand se aplica un tratament pentru aceasta afectiune, este important ca toate activitatile fizice ce implica utilizarea bratului sa fie stopate, acest lucru permitand tendoanelor sa inceapa procesul de vindecare, iar acesta poate dura mai multe saptamani sau luni, bineinteles in functie de gradul de avansare a tendinitei.
Cheia succesului in tratamentul pentru tendinita o reprezinta odihna, iar in cazul in care nu se va acorda suficient de mult timp de vindecare a tendoanelor inflamate, riscul ca aceasta sa apara din nou este crescut.

Ligamentoplastie

Ligamentoplastia constitue interventia chirurgicala de construire sau refacere a ligamentelor rupte.
Persoanele care sunt afectate de ruptura unor ligamente nu isi mai pot desfasura activitatile obisnuite cu usurinta, iar riscul de aparitie a anumitor afectiuni precum gonartroza, este crescut in cazul in care aceste rupturi nu sunt tratate.
In articulatia genunchiului se regasesc doua tipuri de ligamente, acestea facand legatura partii inferioare a femurului cu cea superioara a tibiei.
Metoda chirurgicala este minim-invaziva si consta in efectuarea unor inzicii mici in interiorul articulatiilor, si substituirea ligamentelor rupte, utilizand fie grefe proprii fie grefe artificiale.
Simptomele unei rupturi de ligament sunt insotite de obicei de cracmene, acele zgomote sau trosnituri ce se aud in momentul in care se produce ruperea unui ligament, de tumefieri, dureri, instabilitate si limitare a miscarii articulatiei respective.
Ligamentoplastia prezinta numeroase avantaje in comparatie cu procedeele de refacere a ligamentelor ce prezentau rupturi, care au fost utilizate in trecut.
Interventia chiruricala este una mai putin dureroasa si minim invaziva, riscurile si complicatiile sunt de asemenea minime, iar diagnosticul artroscopic este unul precis.
In cazul pacientilor ce prezinta rupturi ale ligamentelor incomplete, nu este necesar tratamentul chirurgical ce consta in ligamentoplastie, acesta fiind suplinit de tratamentul specific entorselor cu grad de afectiune mic.

Refacerea ligamentului anterior incrucisat

Ligamentul incrucisat anterior impreuna cu ligamentul incrucisat posterior, este pozitionat in centrul genunchiului.
Pentru a forma structura incrucisata a genunchiului ce impiedica deplasarea oaselor inainte si inapoi, aceste ligamente sunt bine infasurate in jurul femurului si a tibiei.
Datorita faptului ca acesta are un rol foarte important in sustinerea articulatiei genunchiului, acesta este de asemenea cel mai expus accidentarilor.
Leziunile ligamentelor poarta denumirea de entorse si prezinta diferite grade de periculozitate.
Un ligament anterior incrucisat ce a fost rupt, nu se va reface niciodata fara interventia chirurgicala, iar tratamentul non-chirurgical este recomandat persoanelor varstnice si sedentare.
Majoritatea rupturilor nu mai pot fi suturate, de aceea prin repararea folosind metoda chirurgicala, ligamentul necesita reconstructie, acesta fiind inlocuit cu o grefa de tesut.
Interventia se efectueaza cu ajutorul artroscopului prin practicarea unor mici incizii.
Acestea pot fi prelevate din tendonul patelar ce se afla pozitionat intre rotula si tibie, sau se utilizeaza tendonul muschiului cvadriceps ce se afla intre rotula si coapsa.
In urma interventiei chirurgicale de reconstructie a ligamentului anterior incrucisat pacientul va trece printr-o perioada de recuperare mai indelungata.
Recuperarea constitue un rol important in realuarea activitatilor zilnice, iar in cazul in care pacientul a suferit o interventie chirurgicala, recuperarea se va concentra in prima faza pe reluarea motricitatii articulatiilor si muschilor adiacenti.

Chirurgia antepiciorului-hallux valgus, hallux rigidus

Chirurgia antepiciorului are ca scop principal tratarea deformatiunilor antepiciorului insotite sau nu de durere.
Printre afectiunile piciorului ce pot fi tratate prin intermediul interventiilor chirurgicale se regasesc hallux valgus si hallux rigidus.
Insa cea mai frecventa interventie de acest fel a antepiciorului este reprezentata de hallux valgus.
Termenul de hallux valgus poarta de asemenea denumirea de monturi, acestea fiind reprezentate de o proeminenta sub piele a primului metatarsian. In timp aceasta anomalie determina deplasarea degetului mare numit si haluce spre degetele vecine, pe care le impinge, provocand si deformarea acestora.
Tratamentul chirurgical impotriva monturilor are ca scop redarea functionalitatii si esteticii piciorului, in acest fel pacientul putandu-si relua activitatile intr-un mod normal si sanatos.
Prin interventia chirurgicala se realizeaza realiniera halucelui cu primul metatarsian.
Hallus rigidus constitue distrugerea cartilajului articulatiei halucelui, aceasta devenind dureroasa si rigida, tocmai din aceste motive aceasta afectiune a primit acesta denumire.
Metoda de tratare a acestora este asemanatoare ca si in cazul monturilor.
Evolutia acestei afectiuni consta in distrugerea articulatiei, durerile devin din ce in ce mai severe, mersul devine mai dificil, se distrug de asemenea articulatiile aflate in vecinatate, ale gleznei, genunchiului dar si a soldului si a coloanei vertebrale.